Cred ca am ajuns amandoua la limita... fiecare la a ei.
Incepea totul frumos, nu ne vazusem de mai bine de 3 saptamaini.
Am petrecut 2 zile feerice, de parca am fi rescris scenariul de la inceput, de parca am fi doua pustoaice la prima intilnire si in acelasi timp de parca am fi cuplu de cand lumea.
Ca din pod, femeia "de departe" a hotarat sa vina, simtea probabil ca pierde...
Au fost discutii aprinse intre ele, trebuia poate sa-i fiu alaturi.
In fine, cred ca s-a rezolvat, relatia continua... searching for new solutions.
Cred ca toate discutiile astea au secato de eufemisme, diplomatie si sentimente de vina. Nu-mi vorbea niciodata de femeia de departe, si nu vorbea niciodata fata de mine cu alte persoane despre ea. Era personajul lipsa... un "Nichifor Lipan" din Baltagul suspendat deasupra capurilor noaste.
Era vremea sa cada...
Cred ca am adus singura vorba de criza lor (oricum vroia sa-mi spuna dar ezita), mi-a povestit tot. O inteleg, a ajuns la limita rabdarilor si cauciucul timpului intins era gata sa se rupa propulsand partile in neanturi opuse. Oricum, cred ca se rezolva, se vor gasi solutii.
Cauciucul rupt l-am primit eu. Din clipa cand mi-a povestit au cazut barierele diplomatice, nu mai simtea nici o vina si remuscare daca vorbea de ea deschis cu mine sau fata de mine.
Game over
s-a luat in maini, si-a reparat deraierile si alunecarile. N-a fost nimic. Nu mai amagim pe nimeni.
si-a ales calea... O CALE ...
am ramas doar o cararusa, pe care va creste iarba din nou.
n-a fost nimic...n-a fost nimic...
"einmal ist keinmal"
PS: suckers international - I'm still with you! :)))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu