Cred doar in chimie... nici o relatie intre 2 necunoscuti nu se poate baza pe iubire. Iubire (ce coincidenta!-asta crede si fosta mea prietena) exista doar astfel: iubirea lui Dumnezeu fata de creatia sa, a parintelui fata de copilul sau... Subscriu la aceasta idee.
Fiind doar simpli muritori, nu putem sustine o iubire neconditionata fata de celalalt decat daca este copilul nostru. Nici acest tip de relatie nu este si nu are cum fi perfect, dar...it`s as good as it gets. In rest nu facem decat sa suprapunem ideile noastre fixe/sablonul pe imaginea cuiva...Daca se potriveste cat de cat, gata! Zbang, ne-am amorezat. In timp sablonul nostru e supus alterarii sau pur si simplu imaginea pe care l-am aplicat devine blurata, se altereaza si ea. Oricum am face, intr-adevar, mai mult de 2-3 ani nu putem mentine sablonul pe o singura imagine.
Ma puteti acuza de orice, de detasare, de frivolitate, de insensibilitate...whatever. Stiu cu cata intensitate am trait ultima relatie, cat de "sus" am ajuns... ca sa am de unde sa cad mai rau. De ce? Poate ca "sabloanele" noastre s-au suprapus prea bine...am trait intens momente ciudate, parca de recunoastere a spiritelor noastre...in fine...am atins si raiul si iadul impreuna. A durat insa intensitatea aceea mai mult de 3 ani??? NU. In primul rand nu la mine. La ea? Ea zicea ca pe cat trece timpul ajunge sa ma iubeasca mai mult. NU AM CREZUT. Nu voi crede niciodata. De ce? Pentru ca vorbele fara sustinerea faptelor sunt 0 barat. Am iubit-o 3 ani, desi am stat impreuna peste 6, cu 3 mai mult decat era cazul... Mare greseala, cum spunea parca Paler: "nu in putine cazuri, femeia si barbatul (ok, extrapolez) nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta sa dispara tot ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. In loc sa transforme despartirea insasi in ceva deosebit, de care sa-si aduca aminte cu duiosie mai tarziu, tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat."
Ce ar mai fi de comentat la asta? NU SUNTEM CONSTRUITI SA IUBIM FRUMOS, dumnezeiesc. Asta e. Iubim egoist, stramb, pervers...deci NU IUBIM, spunem doar ca iubim, ne amagim cu senzatii si cuvinte frumoase ca sa ne simtim si noi in randul lumii. Da, iubirea intre 2 persoane este o conventie sociala. Ma astept sa arunce cineva cu oua si rosii in mine pentru asta, dar e ok, imi fac o salata din ele...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
puternic...
am acelasi ganduri, desi le voi scrie in alt mod.
ai citit de Milan Kundera "Insuportabila uşurătate a fiinţei" ?
Sunt multe acolo, si nici un cuvant despre "te iubesc".
Trimiteți un comentariu