si tot gandindu-ma la faza cu asteptarile, sa vedem de unde ar putea creste picioarele asteptarilor si dezamagirilor mistuitoare...
e doar un IMHO de zile mari, care ar putea suna ca un ghem de aberatii pt cineva.
sa incep de departe
sunt fraze de viata, folozofice, mult prea generale pentru a fi aplicate in toate situatiile. Preambula aparitiei acestor fraze e una, pornita de la o situatie concreta, apoi frazele sunt truncate, rupte din context si aduse la nivel de icoane. Ca mai apoi lumea sa le citeze cand si cum le trece prin cap fara ca sa mai intrebe cat de adecvate situatiilor sunt.
Fraza:
"Religia este opium pentru popor"
De fapt suna:
“Religia este geamatul fiintei doborate, sufletul unei lumi lipsite de inima si spiritul unei lumi lipsite de spirit. Ea este opium pentru popor.” (“Critique de la philosophie du droit de Hegel”)
n-a fost inteleasa corect la timpul ei...
Pe timpul lui Marx opiumul se folosea ca un remediu impotriva durerilor, si sensul metaforei ar fi ca religia aduce compasiune in acesta lume cruda ("sufletul unei lumi lipsite de inima"), si scoate durerea sufleteasca. "Geamatul fiintei doborate" - e un citat subtil de la apostolul Pavel (Rom.8): "Toate fiintele gem si sufera, asteptand revelatiile fiilor lui Dumnezeu" - adica in acesta stare maladica a imperfectiunii se afla si "toate fiintele" care "gem" asteptand un remediu/revelatie.
Astfel nu e nimic anti-crestin sau anti-religios in aceast citat, iar ceea ce au parafrazat ateistii comunisti ramane pe constiinta lor.
La fel si nazistii la timpul lor a folosit ideile rupte din contextul istoric ale lui Nitzsche motivand si alimentand o ideologie bolnava si agresiva de expansiune geo-politica.
Exemplele sunt numeroase...
M-am dus prea departe...sa revin la ideea cu asteptarile.
Avem fraza minunata "procedeaza cu aproapele tau asa cum ai vrea ca se procedeze cu tine". De regula cerintele fiecaruia sunt destul de diferite.
Imi place mult bancul cu 2 femei dintre care una auzind aceasta fraza de la cealalta ii reproseaza: "pai si ce sa fac acum? sa daruiasc la toata lumea strampi de capron?"
Nu tot ce-i bine si placut pt tine va fi la fel de placut pentru celalalt, incarcatura emotionala care o aplici unor gesturi facute de tine poate fi catalogata drept absolut neadecvata si neplacuta de catre persoana cealalta.
Un exemplu... ii faci cadou o bijuterie cu fluturi ca mai apoi sa afli ca are fobie de insecte si IN SPECIAL de fluturi.
Insa reactia la asa cadouri o afli imediat, pe cand sunt chestii mult mai complexe si subtile care pt tine au o valoare emotionala si pt partener una absolut diferita.
Ai anumite asteptari apropo de "feed-backul" partenerului la anumite chestii care le faci.... si cand partenerul nu reactioneaza cum ai scontat, deseori cauti vina in el (ca nu-i pasa, ca nu te iubeste, ca-i nerecunoscator, etc). Poate ar fi o problema de lipsa de comunicare intre persoane, dar poate ar trebui s-o lasam mai moale si cu extremismul asteptarilor inselate?
to be continued...
luni, 8 septembrie 2008
vineri, 5 septembrie 2008
Expectations
Nu suntem conceputi sa iubim neconditionat.
Iubirea neconditionata poate fi intre parinti si copii, fata de animale.....
Ma subscriu si eu la asta.
Ceea ce se naste atunci cand incepe sa-ti placa cineva si ratiunea e deconectata poate si e cel mai curat sentiment.
Mai apoi trece primul soc si se include ratiunea cate putin.
Incep procesele de "barter sentimental"... faci unele gesturi placute si astepti constient sau involuntar ca celalat sa faca la fel. Daca nu se procedeaza la fel in cateva cazuri atunci constient sau involuntar ti se aduc acuzatii... daca se agraveaza se mai adauga supararile si reprosurile.
Cine a invata omul sa se foloseasca de "pretextul dragostei"?
Atunci cand iubesti pe cineva iti autoatribui anumite drepturi...
dreptul de a nu fi ranit verbal de catre celalat partener (gen, "doar stii ca te iubesc, nu ma face sa sufar")
dreptul la adevar (gen, "sa nu ma minti, ca n-am meritat-o!")
dreptul la dragoste reciproca automata in fine... ("eu te iubesc! iar tu nu ma iubesti? Oare e posibil???)
Sunt de vina ASTEPTARILE ...
Ele asfixiaza orice sentimente de dragoste
Lumea e plina de asteptari, sunt peste tot
Asteptarile paritilor fata de copii.
Parintii de regula au un scenariu pregatit pentru copiii lor.
Rochite, fundite, gradinita, liceu, universitate, job, sot, copii
in scenariu nu sunt preconizate de regula boli, accidente, picari la facultate in anul 2, avorturi, divorturi... cupluri homosexuale...
Tot ce e in afara scenariului e o neindeplinire a asteptarilor, o dezamagire.
Asteptarile a doi amanti...
Difera. Relatia e foarte fina, secreta, asteptarile nu sunt discutate si din momentul cand apar devieri legatura nestabila se rupe.
Asteptarile unui indragostit nereciproc
Asteptari ca totusi...poate... candva...
Asteptari ca nu vei fi ranit... pe cand orice gest facut de partenerul care nu arata dragoste - doare, si daca face gesturi de grija, tandrete - sunt calificate ca "speranta" si apoi iar doare cand se spulbera iluziile...
Asteptarile celui care nu manifest dragoste reciproca fata de indragostit
Poate totusi vom putea fi prieteni?
Omoara nu asteptarile сi dezamagirea lor.
Traiesti cu o imagine, cu un scenariu pentru toti si totul din jur... le aplici si daca nu se potriveste incepi sa te amagesti, daca apare discrepanta enorma deja miroase a catastrofa. Sa fie din lipsa de comunicare? Din egoism? Din escapism?
Oare merita sa asfixiezi orice sentiment cu exces de hoituri de asteptari?
Daca si am stiut sa iubim neconditionat candva ni s-a facut lobotomie probabil pe la jumatate de evolutie...
Let's just shift those fucking expectations!... (c) - Nissan :)
Iubirea neconditionata poate fi intre parinti si copii, fata de animale.....
Ma subscriu si eu la asta.
Ceea ce se naste atunci cand incepe sa-ti placa cineva si ratiunea e deconectata poate si e cel mai curat sentiment.
Mai apoi trece primul soc si se include ratiunea cate putin.
Incep procesele de "barter sentimental"... faci unele gesturi placute si astepti constient sau involuntar ca celalat sa faca la fel. Daca nu se procedeaza la fel in cateva cazuri atunci constient sau involuntar ti se aduc acuzatii... daca se agraveaza se mai adauga supararile si reprosurile.
Cine a invata omul sa se foloseasca de "pretextul dragostei"?
Atunci cand iubesti pe cineva iti autoatribui anumite drepturi...
dreptul de a nu fi ranit verbal de catre celalat partener (gen, "doar stii ca te iubesc, nu ma face sa sufar")
dreptul la adevar (gen, "sa nu ma minti, ca n-am meritat-o!")
dreptul la dragoste reciproca automata in fine... ("eu te iubesc! iar tu nu ma iubesti? Oare e posibil???)
Sunt de vina ASTEPTARILE ...
Ele asfixiaza orice sentimente de dragoste
Lumea e plina de asteptari, sunt peste tot
Asteptarile paritilor fata de copii.
Parintii de regula au un scenariu pregatit pentru copiii lor.
Rochite, fundite, gradinita, liceu, universitate, job, sot, copii
in scenariu nu sunt preconizate de regula boli, accidente, picari la facultate in anul 2, avorturi, divorturi... cupluri homosexuale...
Tot ce e in afara scenariului e o neindeplinire a asteptarilor, o dezamagire.
Asteptarile a doi amanti...
Difera. Relatia e foarte fina, secreta, asteptarile nu sunt discutate si din momentul cand apar devieri legatura nestabila se rupe.
Asteptarile unui indragostit nereciproc
Asteptari ca totusi...poate... candva...
Asteptari ca nu vei fi ranit... pe cand orice gest facut de partenerul care nu arata dragoste - doare, si daca face gesturi de grija, tandrete - sunt calificate ca "speranta" si apoi iar doare cand se spulbera iluziile...
Asteptarile celui care nu manifest dragoste reciproca fata de indragostit
Poate totusi vom putea fi prieteni?
Omoara nu asteptarile сi dezamagirea lor.
Traiesti cu o imagine, cu un scenariu pentru toti si totul din jur... le aplici si daca nu se potriveste incepi sa te amagesti, daca apare discrepanta enorma deja miroase a catastrofa. Sa fie din lipsa de comunicare? Din egoism? Din escapism?
Oare merita sa asfixiezi orice sentiment cu exces de hoituri de asteptari?
Daca si am stiut sa iubim neconditionat candva ni s-a facut lobotomie probabil pe la jumatate de evolutie...
Let's just shift those fucking expectations!... (c) - Nissan :)
and just when I thought I would withdraw myself from suckers...
Cred ca am ajuns amandoua la limita... fiecare la a ei.
Incepea totul frumos, nu ne vazusem de mai bine de 3 saptamaini.
Am petrecut 2 zile feerice, de parca am fi rescris scenariul de la inceput, de parca am fi doua pustoaice la prima intilnire si in acelasi timp de parca am fi cuplu de cand lumea.
Ca din pod, femeia "de departe" a hotarat sa vina, simtea probabil ca pierde...
Au fost discutii aprinse intre ele, trebuia poate sa-i fiu alaturi.
In fine, cred ca s-a rezolvat, relatia continua... searching for new solutions.
Cred ca toate discutiile astea au secato de eufemisme, diplomatie si sentimente de vina. Nu-mi vorbea niciodata de femeia de departe, si nu vorbea niciodata fata de mine cu alte persoane despre ea. Era personajul lipsa... un "Nichifor Lipan" din Baltagul suspendat deasupra capurilor noaste.
Era vremea sa cada...
Cred ca am adus singura vorba de criza lor (oricum vroia sa-mi spuna dar ezita), mi-a povestit tot. O inteleg, a ajuns la limita rabdarilor si cauciucul timpului intins era gata sa se rupa propulsand partile in neanturi opuse. Oricum, cred ca se rezolva, se vor gasi solutii.
Cauciucul rupt l-am primit eu. Din clipa cand mi-a povestit au cazut barierele diplomatice, nu mai simtea nici o vina si remuscare daca vorbea de ea deschis cu mine sau fata de mine.
Game over
s-a luat in maini, si-a reparat deraierile si alunecarile. N-a fost nimic. Nu mai amagim pe nimeni.
si-a ales calea... O CALE ...
am ramas doar o cararusa, pe care va creste iarba din nou.
n-a fost nimic...n-a fost nimic...
"einmal ist keinmal"
PS: suckers international - I'm still with you! :)))
Incepea totul frumos, nu ne vazusem de mai bine de 3 saptamaini.
Am petrecut 2 zile feerice, de parca am fi rescris scenariul de la inceput, de parca am fi doua pustoaice la prima intilnire si in acelasi timp de parca am fi cuplu de cand lumea.
Ca din pod, femeia "de departe" a hotarat sa vina, simtea probabil ca pierde...
Au fost discutii aprinse intre ele, trebuia poate sa-i fiu alaturi.
In fine, cred ca s-a rezolvat, relatia continua... searching for new solutions.
Cred ca toate discutiile astea au secato de eufemisme, diplomatie si sentimente de vina. Nu-mi vorbea niciodata de femeia de departe, si nu vorbea niciodata fata de mine cu alte persoane despre ea. Era personajul lipsa... un "Nichifor Lipan" din Baltagul suspendat deasupra capurilor noaste.
Era vremea sa cada...
Cred ca am adus singura vorba de criza lor (oricum vroia sa-mi spuna dar ezita), mi-a povestit tot. O inteleg, a ajuns la limita rabdarilor si cauciucul timpului intins era gata sa se rupa propulsand partile in neanturi opuse. Oricum, cred ca se rezolva, se vor gasi solutii.
Cauciucul rupt l-am primit eu. Din clipa cand mi-a povestit au cazut barierele diplomatice, nu mai simtea nici o vina si remuscare daca vorbea de ea deschis cu mine sau fata de mine.
Game over
s-a luat in maini, si-a reparat deraierile si alunecarile. N-a fost nimic. Nu mai amagim pe nimeni.
si-a ales calea... O CALE ...
am ramas doar o cararusa, pe care va creste iarba din nou.
n-a fost nimic...n-a fost nimic...
"einmal ist keinmal"
PS: suckers international - I'm still with you! :)))
duminică, 24 august 2008
nu mai cred in iubire
Cred doar in chimie... nici o relatie intre 2 necunoscuti nu se poate baza pe iubire. Iubire (ce coincidenta!-asta crede si fosta mea prietena) exista doar astfel: iubirea lui Dumnezeu fata de creatia sa, a parintelui fata de copilul sau... Subscriu la aceasta idee.
Fiind doar simpli muritori, nu putem sustine o iubire neconditionata fata de celalalt decat daca este copilul nostru. Nici acest tip de relatie nu este si nu are cum fi perfect, dar...it`s as good as it gets. In rest nu facem decat sa suprapunem ideile noastre fixe/sablonul pe imaginea cuiva...Daca se potriveste cat de cat, gata! Zbang, ne-am amorezat. In timp sablonul nostru e supus alterarii sau pur si simplu imaginea pe care l-am aplicat devine blurata, se altereaza si ea. Oricum am face, intr-adevar, mai mult de 2-3 ani nu putem mentine sablonul pe o singura imagine.
Ma puteti acuza de orice, de detasare, de frivolitate, de insensibilitate...whatever. Stiu cu cata intensitate am trait ultima relatie, cat de "sus" am ajuns... ca sa am de unde sa cad mai rau. De ce? Poate ca "sabloanele" noastre s-au suprapus prea bine...am trait intens momente ciudate, parca de recunoastere a spiritelor noastre...in fine...am atins si raiul si iadul impreuna. A durat insa intensitatea aceea mai mult de 3 ani??? NU. In primul rand nu la mine. La ea? Ea zicea ca pe cat trece timpul ajunge sa ma iubeasca mai mult. NU AM CREZUT. Nu voi crede niciodata. De ce? Pentru ca vorbele fara sustinerea faptelor sunt 0 barat. Am iubit-o 3 ani, desi am stat impreuna peste 6, cu 3 mai mult decat era cazul... Mare greseala, cum spunea parca Paler: "nu in putine cazuri, femeia si barbatul (ok, extrapolez) nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta sa dispara tot ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. In loc sa transforme despartirea insasi in ceva deosebit, de care sa-si aduca aminte cu duiosie mai tarziu, tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat."
Ce ar mai fi de comentat la asta? NU SUNTEM CONSTRUITI SA IUBIM FRUMOS, dumnezeiesc. Asta e. Iubim egoist, stramb, pervers...deci NU IUBIM, spunem doar ca iubim, ne amagim cu senzatii si cuvinte frumoase ca sa ne simtim si noi in randul lumii. Da, iubirea intre 2 persoane este o conventie sociala. Ma astept sa arunce cineva cu oua si rosii in mine pentru asta, dar e ok, imi fac o salata din ele...
Fiind doar simpli muritori, nu putem sustine o iubire neconditionata fata de celalalt decat daca este copilul nostru. Nici acest tip de relatie nu este si nu are cum fi perfect, dar...it`s as good as it gets. In rest nu facem decat sa suprapunem ideile noastre fixe/sablonul pe imaginea cuiva...Daca se potriveste cat de cat, gata! Zbang, ne-am amorezat. In timp sablonul nostru e supus alterarii sau pur si simplu imaginea pe care l-am aplicat devine blurata, se altereaza si ea. Oricum am face, intr-adevar, mai mult de 2-3 ani nu putem mentine sablonul pe o singura imagine.
Ma puteti acuza de orice, de detasare, de frivolitate, de insensibilitate...whatever. Stiu cu cata intensitate am trait ultima relatie, cat de "sus" am ajuns... ca sa am de unde sa cad mai rau. De ce? Poate ca "sabloanele" noastre s-au suprapus prea bine...am trait intens momente ciudate, parca de recunoastere a spiritelor noastre...in fine...am atins si raiul si iadul impreuna. A durat insa intensitatea aceea mai mult de 3 ani??? NU. In primul rand nu la mine. La ea? Ea zicea ca pe cat trece timpul ajunge sa ma iubeasca mai mult. NU AM CREZUT. Nu voi crede niciodata. De ce? Pentru ca vorbele fara sustinerea faptelor sunt 0 barat. Am iubit-o 3 ani, desi am stat impreuna peste 6, cu 3 mai mult decat era cazul... Mare greseala, cum spunea parca Paler: "nu in putine cazuri, femeia si barbatul (ok, extrapolez) nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta sa dispara tot ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. In loc sa transforme despartirea insasi in ceva deosebit, de care sa-si aduca aminte cu duiosie mai tarziu, tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat."
Ce ar mai fi de comentat la asta? NU SUNTEM CONSTRUITI SA IUBIM FRUMOS, dumnezeiesc. Asta e. Iubim egoist, stramb, pervers...deci NU IUBIM, spunem doar ca iubim, ne amagim cu senzatii si cuvinte frumoase ca sa ne simtim si noi in randul lumii. Da, iubirea intre 2 persoane este o conventie sociala. Ma astept sa arunce cineva cu oua si rosii in mine pentru asta, dar e ok, imi fac o salata din ele...
miercuri, 13 august 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)